încă mă risipesc în catedrale de gânduri
respir aceași senzație de absență
și-mi destăinui mie însumi toate păcatele
ne(de)săvârșite-n iubire…

într-o altă rânduială a liniștii
mirările se împotrivesc ochilor
în timp ce sub stagnări ezitante de ghilotină
țipătul amorțește subit

peste necunoscute autobiografii
tăcerile-mi rostesc sentințe
dinainte știute
niciodată aceleași