agonia
italiano

v3
 

Agonia.Net | Regolamento | Mission Contatto | Registrati!
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


dello stesso autore


Traduzioni di questo testo
0

 I commenti degli utenti


print e-mail
Lettori: 3279 .



apoi mă obligă să fiu tandră
poesia [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
di [Tyly ]

2011-12-21  | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana]    | 



stau singură în colțul meu. rece. aici, oamenii sunt mici și îi așez cum vreau. nu mișcă. dacă strig la ei, nu mișcă pentru că știu că îi ciupesc cu lumânarea aprinsă ori le tai câte-o șuviță pe care o ard în fața lor. uneori, prind câte-o pasăre și îi smulg penele de vie, în fața lor o pârlesc de vie, și nu mă impresionează că se zbate, sângerează și țipă în loc să cânte. îi privesc pe toți, nu scap niciun gest, mă uit în ochii lor și mă luminez când văd puzderie de cristale lichide. se strâng unii în ceilalți pe măsură ce mă apropii cu o lupă să le examinez sentimentele. dar ele sunt așa de speriate că se ascund într-un colț mult mai rece decât al meu. așa că nu pot să le ard și pe ele. bățul meu de chibrit ar fi un guliver. mă mulțumesc doar cu pasărea din care continuu să scot sufletul. și cu oamenii mărunți, nedefiniți, estompați, care tremură. acuma știu de unde vine frigul. cum suie din călcâie până în creier. toți oamenii aceia urcă prin mine treptele unei scări de os și mi se lovesc de pereții cărnii care se mulează pe trupurile lor atât de reci încât nu mai simt nimic. pentru nimeni. mă zguduie pașii lor, mă dor oasele de apăsarea mâinilor, iar mersul mă înțeapă în inimă. continuă să urce până îmi ies din ochi și îi pierd, nu mai știu nimic de ei, rămân doar cu suferința, cu durerea lor, cu suspinele. ei pleacă, dar eu rămân.
și umbra aceea se apropie de mine și mă trage de brațe să mi le smulgă și îmi stinge țigara în podul palmei, pictează pereții cu sângele meu, intră în carnea mea și din mine se aude un țipăt. virgin.

(21 dec. 2011)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. poezii
poezii
poezii  Cerca  Agonia.Net  

La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politica di condotta e confidenzialità

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!