suntem ultimii în fața focului
în scrum
tăciunele ce îți sare în palmă
sub piele
zguduie amintirile
în frunte are ochiul de cerb
cu el pleacă în lume

tăciunele este începutul
pe vârful de deget
acolo în scrum
se naște căldura

sare apoi între ierburi de vis

acum este bine
e cald
focul arde mocnit
e foc aprins cu lemne
nu e aragaz nici butelie


câte lemne mai sunt bade Ilie?