ÃŽn umbra ta am stat mereu
Iubindu-te cu ochii
Și tresărind când auzeam
Stins foșnetul de rochii.

Și-n noaptea rece așteptam
Să îmi apari în cale,
Dar tu pierdută mi-ai rămas
Și veșnic trecătoare.

Eu te mai caut ne-ncetat
Călătorind prin lume
Și mă trezesc din vis plângând,
Strigându-te pe nume,

Iar pașii mei încă mă poartă
Pe strada tinereții,
La cafeneaua unde,-n colÈ›,
Se adunau poeții.

Mai simt parfumul de cafea
Ce nările-mi mângâie...
Pe cerul împănat cu nori,
Luna, încet se suie.

Orașul pare că-i pustiu
Și fără de suflare,
Iar tu pierdută mi-ai rămas
Și veșnic trecătoare...