Nu mi-e teamă de moarte

suntem destinați să știm
și știm, câțiva dintre noi
că-n efemeritate există un punct mort
o ecuație nerezolvată intuită spre sfârșit
ca o scuză asfixiată-n palmă din prea multă teamă
teamă de a gândi
dar și alții, ceilalți, care n-au aflat niciodată
cât sunt de slabi și trecători
înghesuiți între herghelii de idei mereu amânate
acei ce se simt salvați, învingători în eternitate,
atât au și nu le e dor de fapte
în râsul repetat ca un scop, n-au nevoie de șoapte
despre viitor

nu e nevoie să plângeți pentru mine, am plâns eu
pentru toți