dimineața își arată o mirare visătoare
când pașnica-ți privire în aer rotește
mistică moarte încolăcită pe soare
sortindu-l pieirii în negrele-ți găvane

înșurubând tăcerea pe candelabrul nopții
trăind minunea că m-am născut din nou
sub steaua deasupra-mi răsărită
rămân robita sorții brațului cu care strângi

cu măinile ating lumina cea sporită-n taină
când viața-mi răsare-n florile de măr
vraja sugrumă și-n largi fiori mă zbat
răstignind pe buze tăcut și sfânt mister

îți ascult poemul rostit din ce în ce mai des
delirându-mi tâmpla de dor și de păcat
tu candidă minune ce jocu-ți de-a iubirea
cu o săgeată-n suflet mi l-ai împlântat

joacă-te cu raza-ți pe creștetu-mi de fiară
topind ca ceara umbra-i lăsându-te gustat
de gura ce-ți sărută cerul sub a ta pleoapă aplecat
rămâi te rog la mine-n sânge curgând
ca o magie din sunet simfonie în marea
inimă a mea


28 ianuarie 2012