ceas de mână le sunt
chiar dacă o iau deseori înainte
nu-s încă stricat
pur și simplu la vreme de iarnă
desfrunzesc întunericul
primenesc timpul
în așteptarea noilor cuiburi
în care vor străpunge din ou
către lume
alte ființe la începuturi fără ochi

doar înserarea îmi presară în orbite
secunde cum ai lepăda semințe în lut
vino! primăvară mai curând
boala aceasta se vindecă numai
cu iarbă de rucăr și apă
din care s-a adăpat miorița

aceia ce nu-mi puteți vedea decât scorbura
căiți-vă
comoara pe care-o las lor este cântecul
oricâtă funingine ar curge pe firișoarele de apă
din sus de ele respiră același izvor
acolo-am imitat întâia oară greieri și lăcuste

copile dragi când ceasul stă
să-mi ștergeți vă implor
cearcănul nopților albe