Nu mă îngâna frate, nu mă îngâna încă
n-ai de ce să-ți faci promisiuni deșarte. Mai bine
să te strângi de coate până când n-ai să mai crezi
în vorbe. Vorbele-s scrum de țigară scuturate-n vânt
așa de pomană. Liber ești frate
să mă tragi de urechi. Umbra ta încruțișată
mă pândește-n stradă, aiurită
de prea mult chef de râs și joacă. Câtă lăcomie
de viață într-o singură gură de aer
respirată în grabă! Acum c-am crescut
te privesc cu un fel de ură iubitoare. Ne cunoaștem
de demult. Dacă aș putea
să te-ntâlnesc în emisfera dreaptă a inimii mele
nemângâiate, atunci poate,
te-aș lăsa să mă îngâni. Copilule din mine,
suntem sau ești al nimănui...

Fără gravitație zilele tale
n-au soață...