cineva a uitat un moș crăciun afară la fereastră și vântul
l-a spânzurat de o creangă în vârful unui cireș
oamenii pleacă de acasă să se întoarcă doar toamna târziu
atunci când părinții nu sunt și copiii
nu mai sunt copii
țările calde nu sunt atât de calde cum le cred ei

pentru câteva pâini mai mult
sufletul se rupe greu din locul unde-a încolțit

nu-mi aduc aminte după cine am stat
dar știu sigur că am prins rând cândva și eu să primesc un nenorocit cadou
iarna asta mi-a strâns grămadă tot sângele
să-mi dau seama că toate liniile verzi cresc doar primăvara