Chiar dacă plopii albi adună-n luncă
Sub coajă seva altei primăveri,
Tăceri ascunse parcă vin și spun că
Purtăm sub pleoape iernile de ieri,

De când nămeții năpădeau coclauri
Și viscolea pe deal în si bemol,
Iar peste văi se zvârcoleau balauri
Venind pe vânt călare de la pol,

De când ieșeau din tihărăi dihănii
Adulmecând spre nevăzute stâni,
Năluci de fum, gonind ca niște sănii
De pe tărâmul zmeilor bătrâni,

De când dansau troiene ca-ntr-o joacă
Și-n hanul cuibărit între zăpezi,
Ulcele cu suman de promoroacă
Oftau sub gerul Sfintei Bobotezi...

Doar că de-atunci se gârboviră nucii,
Au adormit clepsidrele de cart,
Și prin pendule se-mbătară cucii
Uitându-și primăvara prin port-hart;

Încât galopul cailor de ceață
Zorind prin nori, spre țara nimănui,
Stârnește sub copitele de gheață,
Din cer ninsori ca floarea de gutui!

Iar dacă plopii albi adună-n luncă
Sub coajă seva altei primăveri,
Tăceri ascunse vin spre noi și spun că
Purtăm sub pleoape iernile de ieri...