Gândește-te la mine ca și cum aș fi fost o rădăcină –pe care ai reușit să o scoți din pământ, să o lași pe margine fără apă, să o usuci cu uscătorul de păr al mașinii de cusut carne vie.

Gândește-te la mine și numără fiecare bulină de pe pereții cu buline din camera bunicii tale, până ți se înroșesc ochii de durere și cazi lat lângă patul din noptieră!


Gândește-te mereu la mine ca și cum ultima dată când m-ai văzut ai uitat deja cum eram de fiecare dată.

Gândește-te la mine zi și noapte, cât sufăr când plângi în fața mărinimiei mele și să nu uiți niciodată că am încercat să te iert, să uit că fără apă și fără tine am reușit să ajung aici.

Gândește-te la mine, altfel te oblig să îți ridici sudoarea de pe jos și să te prefaci în ploaia de stele ce se strâmbă la tine în fiecare noapte.

Gândește-te la mine: ce credeai? Că despre asta nu pot să scriu? Credeai că aripioarele de pui din punga de gunoi nu erau mâinile mele? Uite că te-ai înșelat amarnic, ca de fiecare dată când nu te gândești la mine!

Gândește-te la mine, altfel vorbesc cu Scufița roșie să vină să te bântuie în fiecare dimineață cu o oră înainte să sune alarma!



Gândește-te la mine, sau dacă nu te mai gândești de-acum încolo, să știi că am pus gărgărițele să îți scobească adânc în ureche…, iar până dimineață când sună alarma,tu esti... .