am fugit ca la optsprezece ani
și era așa o muzică și dansau perechi perechi
și prietenele îmi ziceau uitându-se la ceasuri
stai
să guști din tortul miresei
și era așa o noapte era de parcă visa într-un plic
o ultimă șansă
ce noapte
un teatru absurd
reciclându-și spectatorii himerici murind în gesturi
intrând în scenă ca dintr-un gol
într-un alt gol
mult mai gol și mai generos luați ochii ăștia
scanați
e tot ce am
știu să scrie poezii fără cuvinte
știu să
dar nu deschideți
niciodată nu putem fi siguri
că dincolo de ușă nu e nimeni cu o floare