mă sugrumă regretul că te-am tăiat
cu o linie roșie

mâinile slăbite nu pot opri tremurul
picioarelor pe drumul bolovănos
rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot
purta încă o cruce

erai înalt în ochii mei
acum noroiul tău uscat
îmi zgârie retina

poate se va găsi cineva puternic
să ți-l spele
cu o cisternă de apă un cer de lumină
dacă dorești

apoi poartă-ți-o singur
la trecerea prăpastiei
îți va fi punte