vise învârtindu-se dublu rafinate
deasupra capului meu
și despotismul falic
ca un cuțit
spintecând trupul
către o altă dimensiune
a nu știu câta
în care ți-am construit lumea
privește

îmi mai amintesc că odată
cineva mi-ar fi spus
despre Dumnezeu
cum că a murit într-o carte
aproximativ de poezie
motiv pentru care gândesc
că nu voi mai avea chiar nimic de prizat
și voi urla
cu toate venele deschise
a guri hulpave de canalizare și știrbe

o să rămân atât de singur
că îmi voi privi în oglindă alt chip
să nu mor

departe
un cerșetor orb fumează
țigară de la țigară

singurătatea poate ucide
și pereții ăia
albi
și inconsistenți ai creierilor
avortați în alt timp
la ora asta
și îngerii au chef de sinucideri

tu știai că așa va fi totul

păienjeni gri sug sângele
lucrurilor prinse aprinse
în țesătura deasă și injectată
a privirilor

aerul își înfige unghiile în fosele nazale
chircit într-un colț
timpul înghițise ultimul flacon de somnifere
în încercarea absurdă
de a-ți uita și el
chipul în clipa aceea

iar omizile astea cu cafea
pe terasa muzeului literaturii
mai știi
eu cred că totuși nu te voi uita

deși lăsai să agăț
steluțe de salivă pe cerul gurii tale
tu știai că așa va fi totul
îmbrăcându-mi privirea la piept
când luna
căsca scârboasă gura
și pilea dinții năclăiți de măduva spinării
și de vise
ori tricoul
cu don’t touch this
sclipind
peste țâțele tale
ca o graniță sovietică
cu evadări dincolo de orice limite
hasta la victoria
siempre
și raiul
rămânea sub patul în care desenam
teiubescuridelimbă
pe pereții îmbătați ai abdomenului
și eu și eu
cu un geamăt prelung peste oraș
tu știai că așa va fi
totul

în colț timpul vomita secunde în balta de sânge
în care încă zăceai ciopârțită
până la suflet

îmi păreai foarte tristă