ei vor să scoată pianul uitat în mijlocul mării
sunt muți și oamenii îi alungă cu pietre
ciocurile lor lungi par degete
de artist nebun ca valurile
mai nestatornic decât luna

să facem liniște
să sugrumăm țipetele inimilor
pescărușii oferă spectacole în ochiul furtunii
și vântul îi lovește de nisip

în vreme ce unii dintre ei pier
cu ochii purtând imaginea unei clape
în lumea noastră
ici colo câte-o muzica fredonată de meduze
o picătură de ploaie
nimic neobișnuit să ne întrerupă
somnul

pe puntea vasului fantomă
se discută lucruri importante
oamenii cred că trăiesc
dar
niciunul nu are vocație de perlă.