agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-08 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Eram un grandios poet născut să cânte bucuria,
dar în chilia mea suspin. Buchetele cu apa mării se ofilesc È™i mor în cupe, cărarea inimii se-ndreaptă către Père-Lachaise; e porumbaru-acolo, dară fără porumbei; acolo moartea e atât de pură - Armand, ai fost incinerat aici. Iată viaÈ›a ta imensă care topeÈ™te siguranÈ›a - È™tii să vâsleÈ™ti, È™tiu bine, dar cât de lung e fluviul, eram striviÈ›i de-această lumină inumană - de ce să cânÈ›i în gura mare? Cu beregata plină de nerăbdarea melodiei? Și dacă-i mâniem pe zei? Cu tine până la sfârÈ™it aÈ™ fi putut iubi minunea, dar te-a luat viaÈ›a drept o È›intă vie È™i chiar în moarte tu eÈ™ti pururi viu! N-am alergat spre tine ca un prunc? Din inimă, o jumătatea, cea pură, È›i-o dădusem È›ie. Spitalul, spaimă albă, galben în parcul cu bolnavi, glasul tău, treaz; lasă-mă lângă vocea ta; splendid, te hârjoneai cu cerul ce-È›i sta-n față; aÈ™ vrea să dorm lângă mâinile tale. Perdeaua se lăsa, sfârÈ™itul se-apropia grăbit, È™i totuÈ™i, aplauda într-una viaÈ›a, aplauda necontenit, în larma de autobuze, sfărâmături È™i întâmplări, aplauda, fără oprire; de ce să nu te-arăți la rampă de câte ori te cheamă spectatorii? Eram singur, peste corpul meu măturau sala, mă simÈ›eam atât de murdar, că te lăsasem să pleci! Prietene, prietene, venisem din mare depărtare împreună, ca braÈ›ele cruciÈ™e de foarfecă-mbinaÈ›i, ca sâmburii-ntr-un fruct; frângând în jumătate pâinea, visul, noi ne-am iubit mereu, ne-am înfruntat, sângele fiarei ar fi fost supus de tinereÈ›ea noastră, È™i leului noi i-am fi smuls mănuÈ™a, aveam cu ce să cucerim ceva mai mult decât o lume, să bicium oceanul îndărătnic. Făptura ta de apă dulce È™i bolovani sălbăticiÈ›i alăturea de mine-n mizerie a fost, alăturea de mine-n imposibil, mizeria era nendurătoare, dar noi trăiam atât de bine strânÈ™i laolaltă-ntr-o păstaie! Aveai ochi blânzi, copile, auzi tu, de acolo de unde eÈ™ti, oceanul? EÈ™ti cel puÈ›in la fel de viu ca mine, eÈ™ti râsul meu, eÈ™ti amintirea mea, sunt plin de moartea ta, te port mai sus de umeri, urăsc moartea, urăsc viaÈ›a, nemăsurată milă mi-e de oameni, mă urăsc È™i mă iubesc, tu iartă-mă că-s viu È™i scriu poeme, m-am rupt bucăți, dar n-am murit, mi-e gura mucezită È™i amară, zac scufundat în glod până la brâu, în murdărie. (traducere de Virgil Teodorescu, din volumul Poezii, 1965)
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy