dacă vrem să mai fim
să iubim
porumbeii albi

privighetoarea clocește
ouăle în cuib
și toată noaptea
masculul
le cântă să învețe
trilul împerecherii
și al nemuririi
puii care vor ieși

la oameni
mintea clocește
și gura
scoate porumbei
albi incolori și negrii
pe unde zboară cei albi
răsar flori și copii frumoși
ca niște îngeri
în urma incolorilor
rămân doar inepții
pe unde trec cei negrii
plouă cu morminte