tropăitul sănătos al ploii

găsește în inima mea

ecouri profunde

pădurea își soarbe toboșar ploaia

precum

cafeaua bej



crepuscul

fantastică strălucire argintie

plesnitul ritmic al picurilor în frunze mari

leurdă lucioasă

fragranță aită

damf reavăn de frunze moarte

natura fecundă își spală delicat

copiii verzi



iau copacii la iubit

închid ochii și mă las să simt

apa curge șiroaie din crețurile scoarței lor

alunecă în opturi infinit

pe ceafa mea

înapoi spre pământul mamă

șarpele energetic

îmi rescrie rădăcinile



mă topesc în îmbrățișare strânsă

bum bum vibrant

năucitor și umed

inima mea se sparge în mii de flori albe

dinamice

flori roși

sângele voinicului și viorele

urcă prin mine odată cu

expiratia mea

spre frunze

copacul ma inspiră cu nări largi

huma sănătoasă

îmi îngroapă genunchii

mineral



mor îmbrățișând lumea

în respirație

renasc



Mihai Corui

18 Apr.2012