ce este singurătatea dacă nu o ușă în spatele căreia se ascunde întunericul
și cum poți percepe altfel lumea dacă nu ca pe un incubator, eprubete în interiorul cărora mișună oameni

și cât de greu îți vine să mergi mai departe înfuleci staniol și clepsidre
de ce dracu' nu taci
obosești până în adâncul mirării
până ți se face acru în ceafă și de lene te piși după primul pom căruia
vrei nu vrei îi dai bună ziua

răul din stomac îl simți până în unghii
ai vrea să te lași
de femei nu încape în discuții cafeaua o bei, pe ele le agăți la ureche
ca pe un trofeu câștigat în a treia repriză

ce, cui îi pasă atunci când te împiedici, viața e un animal care vrea să te înghită

mergi pe stradă îți șoptești uite, a nins a nins cu fluturi. de aici
și până poimâine. știi asta de la teve dar ce contează pe ce drum
mai devreme ori mai târziu tot îl vei prinde

privești asfaltul pe care pășești, întâmplător sau nu așa ți se pare
lumea, o bucată de pâine
ca un semnu' întrebării, cine pe cine calcă în picioare