iubitule,
dă-mi mâna
printre mesteceni înfloresc surâsuri
peste acoperișul lumii zboară păsări
pasul poartă încă urma aripei
iar ochii
lumina poveÈ™tilor cu ,,a fost odata"€™,
îmbrățișează-mă ca pe un trunchi de apă
și nu mă lăsa să mă preling
în pământ, la rădăcina ierbii

iubitule,
hai să fugim
sunt prea multe cruci pe asfalt
și orbite goale ce ne zăresc soarta
să fugim
dincolo de împietrire


să nu-ți fie teamă
în lumea aceasta
nebunii nu mai au loc în azil!