Și vulturi negrii dau târcoale
Spre ultima ciozvârtă,
Și sunt morbizi... si merg agale,
Din hoituri se infruptă!

Nu recunosc nimic in cale,
Doar ...drumul spre idei...
Și sunt atât de abisale,
Că-'s luate în condei...

Nu vor, de fapt, nimic sa spună.
Doar strigătul răpune!
Și-atât de mult amar adună!
...Nu caută afecțiune...

E strigătul celui ce-a fost
...pare acum ciozvarta...
Și totul pare fără rost...


...îmi bate in aortă!