Am uitat de mine!
Nu înțeleg.
Am căutat fericirea
în cele mai diferite forme;
și am găsit-o.
Gândurile mele
m-au obligat să mă cufund în gheață;
s-a topit cam iute,
am rămas într-o baltă.
Am început să citesc jurnalul unui geniu,
să regăsesc picturile lui Dali,
am reînceput să aștern versuri
și să admir mierle de prin copaci.
Ascult notele din nou
și plâng sincer
pe când mă întrerup
dintr-un râset pur.
Mănânc cireșe din copacul copilăriei
și zâmbesc la amintiri dulci.
Ignor împrejurări lugubre
și respir cu ochii închiși
paginile ce mi se întind sub nas.
Privesc spre lună în mers
cu creștetul pe geamul unui personal
și aștept răsăritul
stând ghem în lacul cald.
Caut miezul în tot ce doresc să știu
iar din cenușă simt cum îmi zboară pașii.