Am asezat in vise atata speranta
Si uneori speranta n-am stiut-o pastra...

Speranta n-are bariere, stiai ?
Speranta e un fir continuu
Ce ne poarta prin viata,
Insotindu-ne de la nastere
Pana la groapa, cateodata.

Speranta nu apartine acestei lumi
Ea e o candela aprinsa
Undeva in inaltul cerului
Pe care o hranim cu vise frumoase.

Speranta nu tine cont de instinct,
De vremelnicie, de durere pana-ntr-un final.

Speranta e pista ultimului zbor
E catapulta catre-un vazduh azi invizibil;
Din speranta purcedem a ne-arunca
Zdrobiti, alungati, innegriti de noroaie
In bratele lui Dumnezeu.

Caci a spera e a continua a-l cauta
Iar cautandu-l pe El de fapt vom spera
C-aici intre desarte dureri
Orfani pe lume nu ne va lasa.

Speranta face din durere o cruce
Speranta face din bezna lumina
Speranta aprinde pe lume frumosul
Speranta dincolo de toate ne duce.

Deci sper... adica cred ?

Poate m-ai cuprins de mana
si nici n-am stiut ce ma purtase prin lume.
Desi cred ca nu cred,
Totusi am crezut:
sperand... facand... incercand... indurand...
sperand...

Ce am aflat in toti acesti cinci ani?
Nimic, decat c-am ratacit.
Si-am obosit
s-o mai pot lua azi pentru mine
iar de la-nceput
Ca si cum prin toate astea nu as fi trecut.

Si nu e neiertare, ci e doar neputinta
De a mai fi din nou ca la debut.

Ce sper?
Pentru om n-as mai vrea sa sper mai nimic.
Pentru om...?
Omul e-aproape mort
Zace pe-un imaginar pled pe-o lavita de lemn
Imaginata si ea...

Nu trupul. Trupul e viu, sanatos, viguros.
Nici mintea. Si mintea cauta, planuieste, viseaza, imagineaza, deformeaza.

Ce-o fi murit in om? Speranta omului.
Speranta omului pentru om,
e altceva decat speranta sufletului...

Speranta omului e plan, e proiect
E: iata ce vreau, iata ce-astept.

Speranta omului s-a stins incet;
omului i s-a cerut prea mult
fara a i se darui ceva esential spre a-l urni.

Omul spune: eu ca om voi inceta a mai trai
Mi-a ajuns. Am luptat destul pentru mine aici
Si poate ca nu pentru mine venisem sa lupt...

Sunt mult prea ranit, eu omul, sa mai pot primi
inocent, increzator, generos, nesuspicios.
Eu-omul va cunosc, va stiu. Nu ma pacaliti.
Nu va acuz. Sper ca nu.
De altfel nici nu sunteti departe de eu...

Ca sa nu va mai incurc prea mult
am sa distrug incetu cu incetu,
zilnic, din acest om care m-a tot incurcat
cu nadejdea lui pentru aici si acum.

Voi m-ati ucis sau eu am ales sa ma sinucid?
Sau eu am inteles putin cate putin
ca omul nu poate depasi, asa cum sufletul o face,
ce a trait, ce n-a avut, ce n-a primit ?

Un mort. O alta crima a unei lumi straine
Ce-i pasa-acestei lumi de mine?
A mai murit un om...
Si-apoi era poate vremea sa moara deja
spre-a face loc altcuiva
sa vina pe lume s-aprinda si el lumina din candela sa.