Și va veni o zi
când vei primi
în obraz
( obrazul ades mângâiat)
toate blestemele mele
ca o dimineață
spartă în bucăți
ca o noapte
tăvălită
prin strigăte de bucurie
și săbii Ninja...

Și va veni
o oră
când – învins de soartă
vei deveni
( ce n-ai fi vrut vreodată)
un vis ciudat
fără aripi
agonizând
la picioarele unei dimineți
sticloase...
... dimineață
în care se va reflecta
tăcută, misterioasă
și gravă
o lacrimă albă
ca o lamă de cuțit...

2 ianuarie 2011