frunzele îmi înmoaie picioarele
e o mare penurie de muze în cămara mea

mă iubesc ca un manuscris
și deși privesc iarba
nu sunt înțelept
fac tranzacții cu poeme crude
pe marginea unei tranșee
în care mișună ceva concret
și căderi sublime

iar goarna întârzie să sune