inima mea casca avidă gura roșie a curajului

aerul turbat năvălește în piept

tornade sărate



oceanul își cântă solemn imnul

răsăritul regesc

unda limpede a dimineții saline

e liniștită

întreruptă doar de către

pescăruși solitari cu țipătul lor răgușit

onomatopeic

valurile mici clipocesc mocnit în

burta bărcii



alunecăm tăcut prin spumă precum rechinii



alături

cu mâna ferm ținută pe cârmă

fratele meu Nakita

scrutează cu ochi de vultur marin

depărtările

nasul lui coroiat împărătește adulmecă experimentat

briza oceanului

pielea smeadă cu accente cafenii

reflectă spasmodic profunzimile mării infinite

rana adâncă tăiată în obraz

prevestește viitoare furtuni



suntem lakita

corsarii mărilor sudului

rebeli și mândri

bem lapte din sfârcuri de comete

oceanul ne e frate iar mama

o balenă



suntem liberi

cerul tată ne îndeamnă spre insule îndepărtate

de mărgean

deasupra noastră

bunicii din stele ne ghidează

corăbiile

navigăm tăcuți



suntem rebeli născuți în aștri

împărați născuți devreme

acolo

undeva

departe

ne-așteaptă comori și perle

suntem rebeli și mândri



liberi



Mihai George Corui

16.09.2012