Gând Împiedicat


Un gând s-a-mpiedicat de-o floare de castan
Căzută în durere, ofilită…
Tăceri rănite se târăsc însângerate
S-ajungă la prăpastia nemărginită –
Un ultim act de vitejie…

Moarte tăcerilor!
se strigă din culisele lumii sătule
de muțenia sfidătoare a existenței…

Crestele norilor se apleacă și ele
Să vadă spectacolul cutremurător
Al sinuciderii tăcerilor…
Și-ngreunați de povara strânsă-n drumul lor,
Alunecă în neant norii, direct pe brațele
Morții tăcute, în așteptare…
Și vor cădea tăcerile în mare
Să își sugrume existența-n demnitate…
Nu vor să riște să aleagă viața
De teamă că ar fi executate …

Moarte tăcerilor!
se strigă din culisele lumii sătule
de muțenia asurzitoare a gândurilor…