Era o seară obișnuită de toamnă,
cu ploaie, frig și noroi,
când primisem
un apel pe telefon
de la un număr necunoscut
(numărul colegei tale
de la editură);
mă sunasei să-mi spui
că nu vom mai putea conversa,
că cei de la roaming
îți blocaseră cartela
pe motiv că vorbisei
puțin cam prea mult,
deși eu am avut
tot timpul impresia
că noi doi, din contră,
vorbisem mult prea puțin …
ÃŽmi amintesc bine:
aveai o neliniște-n glas,
una pe care o au
femeile atunci cînd se lasă
luate și duse de val,
înnebunite după mirosul
de apă sărată,
chestie care,
pe moment,
îmi păruse firească:
plecasei în turcia,
să te odihnești
pe litoralul mării,
împreună cu colegii;
apoi,
mă vizitase pe net
un tânăr din
lista ta de prieteni;
venise să mă salute și
să mă asigure că
totul va fi ok;
azi o sunasem
pe colega ta
și te-am întrebat
dacă ești bine,
iar tu mi-ai zis
că nu e cazul
să îmi fac griji,
că totul este ok
și că
azi-noapte-ai visat
cum ne plimbam,
ținându-ne de mână,
pe strada creangă
din chișinău.


23.09.2012;
07:57