Stă mai mult decât trebuie în propria groapă
pe dunga orizontului
se duce târâș prin iarba fiarelor uscată

de la început e șarpele care se urcă-n pom
sunetul clapei pianului în dezacord cu restul
mi-a spânzurat cumpăna fântânii și ciutura
m-a aruncat în umbra umbrelor

printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulțumirile
și să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune