Trupul mi se lungise. Era alb.
Si mă întrebam când voi reveni la normal.

Piatra credinței era in pericol
Și mi se retrăsese armatele șiroi
In stânga, la Dumnezeu.

Cel fără chip vroia să îmi intre pe o ușă puhoi
În bătăile tobei.

Am stat singur la masa tăcerii(în stânga),
Așteptând un semn
De la Cel ce mă încredeam,
Să ies in dreapta,
Sa ies in luptă biruitor.

Cu sania timpului a venit Însuși Dumnezeu
Si a oprit.
De tăria Lui totul s-a limpezit din nou
Si am început să privesc lucrurile de pe piciorul drept.
Și a bătut vânt alb spre stânga de pe zidul meu.