Poate un pic prea rar spunem că ne iubim
Poate un pic prea des tăcem indiferenți
Așa că trece timpul fără ca noi să știm
Cât suntem de prezenți, cât suntem de absenți.

Poate un pic prea tare râdem cînd totul doare
Poate că dorul din noi îl spunem prea șoptit
Poate că fără rost ne călcăm în picioare
Și mergem mai departe cu sufletul zdrobit.

Poate că viața toată ar fi cu mult mai simplă
De visele din noapte le-am retrăi în zi
Dac-am găsi, din când în când, o clipă
În care doar am sta, visa și am iubi.

Poate că niciodată nimic nu are sens
Poate că totul în jur e semnificativ
Poate că doar o clipă, dac-am trăi intens
N-am exprima tăceri la modul vocativ.