"Am visat că ești a mea,
ÃŽn octombrie seara,
Lumina stâlcită ne adulmeca,
Așa cum ochii
Adulmecă lumini de stea."

E atat de simplă
Dragostea noastră,
Atât de frumoasă,
Că noi o preferăm
Întreagă,
Nu vrem să o atingem...
E o opera de artă
Din care savurezi doar
Existența,
Însemnătatea,
Nu o putem atinge
Și-o lăsăm în ploaie
Să ne aștepte
Prea mult,
Prea dezbrăcată -
Picioarele i se afundă
ÃŽn noroi.
O, dar ploaia
E limba de foc
Ce setea o îmbracă
ÃŽn trupurile noastre.
Tot ea, ne face să disparem
ÃŽntr-un loc abia creat
Și mă sperie gândul,
Că locul acela
Ne cunoaște deja tălpile,
Iar timpul nu ne mai rămâne
Destul,
Pentru a ne găsi marginea.