era un câine
al nu știu cui de alb
nici nu mușca
nici nu era chiar câine
dinspre intrarea-n bloc își scotea capul
ba dinspre lună ba dinspre umbra ta
era un câine al nu știu cui de iute
că nu venea spre mine
ci doar mă aștepta
și vârful nasului puteai să-i simți și-acu
la ora șapte dimineața
și coada lui se întindea prin Andromeda
și încă nu se termina
era un câine
punct