agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-30 | [This text should be read in romana] |
1. Către Abaghra
da ai dreptate scara aceea de cuvinte și poetul în uniformă de soldat urcând cu teamă fiecare treaptă matematica absolută care nu se încheie cu soluția ci începe cu ea asta mă preocupă mai nou ordinea în care plângem cu toții la căpătâiul preotului - nimănui nu îi este îngăduit să îi citească veșnica pomenire sunt un om pus să îi neliniștească pe alții și asta mă neliniștește cel mai mult în prezența mea se simte înlocuirea locuiesc în mine ca și când aș urla de bucurie că există un altul cu fiecare zi sunt mai aproape și o știu nu scrie nicăieri că ar trebui să mă scriu să mă înscriu la o altă pagină goală poate că Iova ne-ar putea spune exact de câți oameni este nevoie pentru sfârșitul lumii însă curiozitatea zic eu ne adâncește în moarte și uite încerc, chiar încerc să nu mai fiu fericit 2. Către Nin-Ti domnișoară mă înfățișez prea uman de trecut prea dezis am genuchii zdreliți și oasele grele și ochii... ah ochii... închiși îmi amintesc că la hotare ploua aprindeam lumânare de la lumânare în casa veche de la țară în liniștea blibliei amară ca și tine credeam de fapt eram sigur că de voi atinge mâna unui mort culoarea mâinii sale va deveni culoarea mâinii mele că de voi săruta buzele unui mort culoarea buzelor sale va deveni culoarea buzelor mele câte suflete nu mi-au făcut mie ceva nu va fi niciodată așa spuneam poetul unui om obișnuit care visează la cineva (să îi poată stinge pentru totdeauna lumina din ochi) să fiu să fiu să fiu să-mi fie să-mi fie să-mi fie glasul sufletului său o dantelă de fum în care să-mi ascund păcatul de lume lipindu-ne să ne transformăm în fluturi sau alte câte vietăți marine să îi cânt: "iubire aruncă-mi un giulgiu pe cap să nu-ți mai văd fața perfidă să ne devorâm în taină să ne ucidem în tihnă" să se scuture pe umeri și să mă primească în joc fie chiar și în oximoronul unei mângâieri dar timpul nostru dragă domnișoară nu are trecut prezent sau viitor ci numai vibrează nevăzutului neauzitului și pare că suntem singuri pe pământ îmi ești acum mai apropiată ca oricând iartă-mă că o spun dar te-am auzit ca un ecou venit din celălalt capăt al vieții mă leagăn în sunetul cuvintelor tale între amprente și urme cuvintele tale îmi dau roată sau îmi dau cerc infinitul cerc și mă frământă o întrebare oare nu e trist că într-un final toți murim singuri
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy