Rob întâmplării mai mereu
Și-al cauzei cu cioc de sticlă
Urcuș ușor întruna greu
Viteaz în îndrăzneața frică

Dacă și lumea-i doar atât
Un roi de lucruri și de ore
În care râmele promit
Că pot târându-se să zbore

Atunci și eu acolo jos
Bătut de vânturile-n dungă
Învăț urâtul că-i frumos
Și neajunsul c-o s-ajungă

Și merg spre capăt mult puțin
Atât cât să sosesc devreme
Prefericit de om în chin
Ce netemându-se se teme.