E vorba despre un ciorchine
Din care am gustat plăcerea,
Din via lumii ce ne-aține
Și-i mult mai dulce decat mierea

Și bob cu bob l-am devorat
Împinsă de dorință,
Iar el mai mândru a rodit
La foc de necredință.

Mi-am zis atunci că-n veci de veci
N-am s-o reneg pe Eva
Că iată-n iad cum îți petreci
Crezând că-n măr i-i seva

Păcatul ca un fruct te-mbie,
De stricăciuni te umple
Am să-nsetez și-o veșnicie
Până îmi va zvâcni în tâmple

Fărâma de credință - izvor de apă vie