Copac gri căzut în umbra
unui mort, veșted răsare soarele
am nevoie de inima ta fragedă
să bată pentru amândoi
sau poate că
între două lumi e mai plăcut
mă uit la tine, mă vrei aici
mă uit la mine, nu-s aici
nu vreau să mă multiplic
să-i vin universului de hac
cu regulile lui perfide
ca un tren sărit de pe macaz
deraiez spre abisul inconștientului liber
cine vrea să alerge cu mine
înspre avalul torentului Universal
să ne luăm la trântă cu Dumnezeu
iar apoi la final
să ne lăsăm învinși din fair-play?