despre dragoste, numai de bine
senzații mici, aruncate-n amintire –
perenă frica de-a pierde clipa trăită
în fugă
traversând o dimineață unică
împreună cu suflătorii de aburi
prelungim extazul desenat în piept cu o mână
imaginară

înăuntru
aceiași copaci care aleargă
aleargă, taie cu crengile lor dezgolite
buzele umede ale dimineții –
înfiorați, unul înspre altul
ne întindem
până când fiecare frunză pocnește
în franjuri strălucitoare

afară
aburul se face rotocoale
înfășurând inocent imaginare degete
între care îți voi ține – într-o dimineață unică –
țeasta
dragostea mea