în largul ochiului s-a rătăcit un munte
zgâria căpruiul înghesuit sub pleoapă
tatăl meu dărâma tăcerea arborelui
dintr-o oră goală pe dinăuntru

prin găurile din piele văd cu ușurință
urletul
zbătându-se sub sânge ca o haită de păsări
îmi ciugulesc respirația până la ora șaptesprezece
când cineva
undeva
a dezlipit frigul de sub tălpile mesei
și m-a invitat la o moarte pe săturate

mâine
vei merge să vânezi mame de companie
și restul țipetelor mele
în care ai putea sculpta un stol
de lampioane roșii