am spatele gol și vântul izbește cu putere
lumina fierbinte îmi biciuiește retina
pe aleile strălucitoare ale orașului de sticlă
copiii aruncă cu cenușă în intestinele mele.
un solz de dinozaur stă înfipt în gâtul meu scurt
iar viața cucerește noi teritorii mlăștinoase
mi se afundă picioarele în cleiul vâscos
și întunericul refuză să vină.