- Și voi pleca...-
Și voi pleca cândva, spre nu știu unde...
Și voi pleca candva, spre nicăieri...
ÃŽn timpul cand lumina se ascunde,
Prin iarna înghețatelor tăceri.

Și voi pleca discret, ca o uimire,
Ce n-a găsit răspuns la întrebări,
Și nici rețeta pentru fericire,
Pierdută-ntr-un ocean de așteptări.

Și voi pleca, strivit de remușcarea,
Celor, ce-n viață nu mi-au dat nimic,
Și-o să mă-nchidă-ntr-un clasor uitarea,
În locul unui timbru, fără plic.

Și voi pleca spre una dintre stele,
Ce mi-a vegheat atâtea insomnii
Și mi-a fost martor neodihnei mele,
În nopțile prea lungi, și prea pustii.

Și voi pleca, pe ultima cărare,
De unul singur, cum am fost mereu;
Încărunțit de ultima ninsoare,
La primul rendez-vous cu Dumnezeu.