M-am rătăcit prin ani de căutare
Crezând că anormalul e normal,
Și fiecare crudă supărare
Mi-a aruncat voința pe cântar.

Și m-am pierdut în zile monotone
Cu gânduri vii și ochii-n triste ploi,
Și-am inhalat vibrații uniforme
Din nepăsări și din cuvinte moi.

M-am scufundat în ore acidulate
Cu patima prelinsă-ntr-un ecou,
Și-am ascultat cum clipa bate, bate,
Căci ritmul ei m-a îngrozit mereu.

M-am contopit cu sute de secunde,
Ce și-au lăsat amprenta pe obraz,
Și-am să rămân pierdută-n altă lume,
Atâta timp cât tu ai să mă lași.