Din cauza mărilor adânci,
M-aș fi înălțat în zări ca ciocârlia.
Tot mai sus, în Univers,
O oră s-o păsrez,
Domnului să îi închin
Al meu osândit vers.

Oh!!!... nu-i ușor lupta cu lutul
Cu uraganele ce sfarmă stănci...
Și cât m-au vijelit necazurile
Vrând a mă prăvăli în întuneric,
Dar cu Dumnezeu se mută munții!
Oare nu este El... Cel Atotputernic?

El ne-a prevestit Taine adânci,
Despre efemerele creații...
Despre viitorul apropiat!
Și mi-a dat îndemnul
A mă confrunta mult mai ușor,
Cu gravele probleme ale vieții...
Spunând, că, El...
Este Cel ce a înjunghiat moartea,
El este Cel ce a însuflețit lemnul.

Dumnezeu are, cu noi, “un scop precis”,
Și dacă sunt ceea ce sunt !...
Sunt, datorită Sfințior de Sus,
Lor, celor care înaintea mea,
Au muncit... mult mai cu spor,
ca să ajung eu, unde am ajuns!