după multă vreme ies din casă
hotărâtă
să-mi vizitez o prietenă
amețesc de schimbări
clădiri impozante de
jumătate de an încerc să mă schimb
m-am întors împotriva mea
așa e
când tolerezi oamenii cred că totul li se cuvine
numai tu te ambiționezi să susții că
munca înnobilează
de la un capăt la altul cuvintele
prinse între coperți de insectar
și-au păstrat intacte culorile
imaginar primul gând a fost
să mă scutur de
praf să scap în
realitate

strada altcumva
lumini artificiale din copaci violeți
locuința mea pare o gură de
vărsare în lume zgomotoasă
chioșcul de ziare un ceva pustiu
de doi pe doi tapetat cu ziare și reviste
mai îngălbenit de cum îl lăsasem

mi-e greu
să recunosc oamenii
sunt aceiași numai
întâmplările au forme așa
triste și
indiferența stretch

(17 martie 2013)