și... e prea târziu să mai împărțim cuvinte, uite
cerul a ajuns să crească un suflet mai mare decât al nostru
câți ani ai? și din ei cam câți ai trăit?

da, chiar așa, cum se cuvine.
cu sin-ce-ri-ta-te.

cu naivitatea aia de-o mai căutăm doar atunci când suntem siguri că nu ne vede nimeni
cu toate cuvintele înșirate frumos, apretate pe-o simplă foaie a4 pe care cineva să nu-mi mai scrie nimic altceva decât
vino cu mine
fără nicio promisiune

sssstttt

oprește-l înainte de a mă întreba cât va dura povestea asta
dacă vom obosi, pur și simplu îi voi spune noapte bună pentru că nu, nu e vorba de clasicul joc
dar nici noi nu suntem acei clasici oameni

doar hai
pentru o clipă ce s-ar întâmpla dacă am închide ochii, să ne dezbrăcăm de tot armamentul anului în care trăim
mi-ar plăcea să ne cunoaștem. eu. tu.
prea simplu?