briciul umbrei
taie-ntâmplările fără urmare
propozițiile cu glezne precare
și pelvisul tăbăcit de extaze

fumegă pasiunile
din tăcerile consumate de flăcări
granița dintre carne și oase
devine când albă când roșie
cum inelul de logodnă al Evei
(cu Dumnezeu cu Adam ori cu șarpele)

limbajul fără-nțeles fără scop fără fapte
de pildă florile de cireș
de pe portativul haiku-ului
plutește cum umbra ta Ova
pe toate cele patru râuri
ce izvorăsc din Eden
precum cârjele lui Separațio
până la brâu în neant

cine vorbește-n poem
tu cititorule eu
ori timpul din nuclee buimace de noapte