La multe festivaluri de umor se obișnuiește organizarea, în timpul mesei festive, a unui concurs fulger de epigrame pe rime date. Premiile sunt simbolice, de obicei o sticlă de băutură. La Alba Iulia, rimele date au fost “plajă” și “răsare”. După o oră, rezultatele au fost anunțate de șefa juriului, doamna consilier cultural județean Elena Anghel:
- Premiul I – nu se acordă. Se pare că acolo e o idee fixă, nici în concursul principal nu s-a acordat. Așteptăm ca Dumnezeul epigramei să participe la Alba, poate- poate.
- Premiul II – Nichi Ursei, vezi mai jos epigrama câștigătoare, pe care o pot oferi pentru că i-am cerut autorului ciorna.
- Premiul III – Elis Râpeanu, vezi mai jos. Justificarea juriului a fost că a folosit un cuvânt neaoș ardelenesc – “glajă”. Ulterior am constatat că nu era singura.
S-au mai acordat premii speciale pentru două epigrame hazlii, care făceau referire la personaje din sală. S-a constatat că ambele erau ale domnului Alexandru Oltean din Bistrița. Prezint una din ele, cealaltă nu mi-a parvenit.
Citind ciornele a doi- trei colegi de masă, am ajuns la concluzia că, ținând cont de circumstanțe, nu erau rele. Și mi-a venit ideea să cer hârtiile nesemnate și, împreună cu colegul meu Ionuț Țucă, să merg din om în om și să reconstitui autorii. O parte au rămas nenominalizate, câțiva colegi plecaseră deja de la masă. Dacă dintre cititori, cineva își recunoaște epigrama, este rugat să “răsară”. Epigramele premiate au fost păstrate de doamna Elena Anghel, care a promis că mi le trimite prin email. Cum după zece zile n-a făcut-o încă, am profitat de cronica "domnului" Vali Slavu și le-am furat de acolo.
Merită făcute câteva mențiuni:
- La un asemenea concurs, rimele date trebuie alese cu mare grijă. Cele de aici te îndeamnă automat într-o anumită direcție: mare-soare-răsare, plajă-vrajă. Ca urmare, numărul epigramelor distincte și valoroase este destul de mic.
- În ora avută la dispoziție, s-a mâncat, s-a băut, s-au oferit și s-au primit volume cu autografe, s-a discutat, s-au spus bancuri și, printre picături, încercai să-ți amintești ideea venită cu zece minute mai devreme.
- Personal, înainte de a o preda, eram destul de mândru de epigrama mea. Ulterior, din discuțiile cu doi colegi de masă, mi-am dat seama că din versul meu “aș vrea s-o ard pe vrăjitoare”, semnificația “aș vrea să-i dau foc” nu era deloc vizibilă, toată lumea s-a gândit la celălalt sens. Și m-am dezumflat – e greu ca în scurt timp să găsești cea mai exactă cale de comunicare.
- Cum regulamentul nu interzicea, unii participanți au trimis două sau chiar trei epigrame.
Iată epigramele, în ordinea alfabetică a autorilor.


Eugen Albu – La mare (lipsește plaja!)

Lângă-a mării dulce vrajă,
De când soarele răsare
Te provoacă domnișoare
La păcatul cel mai mare.


Gheorghe Bâlici - Plajă la Alba Iulia

Alba-i drept nu are plajă,
Dar un adevăr răsare:
Mă bronzez, cuprins de vrajă,
Când iau premiul cel mai mare!...


Grigore Chitul – Urme pe nisip

La mare simt întreaga vrajă,
Atunci când soarele răsare
Și mă trezesc trăgând pe plajă
De o sirenă cu... picioare!


Florina Dinescu – Cinegetică

Marea, briza când degajă
Pe-nserat parfum de sare,
Merg și eu, tiptil, pe plajă:
Poate-un iepure răsare...


Florina Dinescu – Estivală

Uiți de bronz, de zile-amare,
Uiți nevasta chiar pe plajă
Când din valuri iar răsare
Afrodita, cu-a ei vrajă...


Florina Dinescu – Studențească

Când la Vama, peste plajă
Soarele discret răsare,
Eu mă simt cuprins de vrajă...
Mă iubește-o fată MARE!


Ion Diviza – Credo (lipsește răsare)

N-avem nevoie nici de plajă,
Nici de nisip, nici de licoare,
Când festivalul azi degajă
Atâta ALB- UMOR sub soare!


Laurențiu Ghiță –

Lângă cortul pus pe plajă
Scuip semințele cu coajă.
Și-uite-așa, încet, răsare
Și un munte lângă mare.


Rodica Hanu – Voinicul

S-a expus ușor la soare
Până ce-i în slip tresare,
Ea cuprinsă de o vrajă
Trebuie s-o leg cu-o mlajă.


Vasile Larco – Gând idilic

Absorbit de-a mării vrajă,
Stând c-o tipă-ntins pe plajă
Ei dorința îi răsare...
Însă cum s-o fac eu mare?!


Viorel Martin – Turist pe litoral (dictată la telefon lui Constantin Tudorache)

De dimineață mă uitam la mare,
Cum soarele de foc abia răsare
Și seara admiram, cuprins de vrajă,
“Gunoaiele” lui Mazăre pe plajă!


Gavril Moisa –

De la munte pân’ la mare
Epigrama e o vrajă,
Dar când soarele răsare
La ALB- UMOR, ea e pe plajă.


Ion Moraru – Vasile Roaită la mare

Plin de farmec și de vrajă
Soarele pe cer răsare
Goală pușcă, văd pe plajă
O sirenă cum apare!


Dan Norea – “Vraja mării”

Pe malul mării,-ntins pe plajă,
Privind cum soarele răsare
Îmi amintesc o veche vrajă…
Și-aș vrea s-o ard pe vrăjitoare.


Alexandru Oltean - Speranță…

Mâine mă întorc la mare
Să văd soare cum răsare
Și voi fi cuprins de vrajă
Elis dac-o fi pe plajă!


Laurențiu Orășanu – La Mamaia

Soarele, de cum răsare,
O găsește stând pe plajă.
E prăjită rău la coajă,
Dar și miezu-o arde tare.


Elis Râpeanu - Premiul

Am venit în fuga mare
Nu să fac la Alba plajă,
Ci știind c-aici răsare,
Din catrenul bun, o glajă.


Florin Rotaru – Năzuință

Aș vrea să pot să fac o vrajă
Ca-n zori, când soarele răsare,
Să mă trezesc din vis pe-o plajă
Dar, Doamne, fără vrăjitoare.


Ștefan Al. Sașa –

Pentru reumatism, pe plajă,
Mă duc când soarele răsare
Și beau ca-n tinerețe-o glajă
Visând la... România MARE.


Ștefan Al. Sașa –

Bătrân, când văd acum pe plajă
Câte-o sirenă cum răsare
Mă-ntreb de unde să iau “vrajă”,
Când bicepsul putere n-are!


Ștefan Al. Sașa – Bătrânul epigramist

Nudism și azi mai fac la plajă
Iar topless muza când răsare,
Eu pixului îi stau de strajă
Dar “never” nu se face tare.


Mihai Sălcuțan – Transformare

Apusul ce-i pierdut în zare,
Umbrind nisipul de pe plajă,
În alte părți acum răsare,
Cu raze pentru-o altă vrajă.


Vali Slavu – Estivală

Privind, hipnotizat de-a verii vrajă,
Vezi fete mii, înghesuială mare
Și ești uimit cum, pe întinsa plajă
Niciuna răsărită nu răsare!


Ionuț- Daniel Țucă -

Pustie e această plajă
Și absolut neroditoare,
Dar dacă pui un pic de vrajă
O Mazăre și tot răsare.


Nichi Ursei – Cu toată familia pe litoral – epigrama câștigătoare!

Când văd frumoasa ce răsare
Ca raza soarelui pe plajă
O iau cu mine la plimbare
Și de la soacră-mea pe coajă...


Nichi Ursei – Pe litoral

Pe superba mării plajă,
De când soarele răsare,
Stau cu-o tânără la vrajă...
Că de-atât mai sunt în stare.


Anonim –

Pe litoral când soarele răsare
Mă tot bronzez pe vasta mării plajă
Dar dintr-o curioasă întâmplare,
M-a ars mai mult o mândră cu-a ei vrajă.


Anonim –

Cu noaptea-n cap ajuns pe plajă
S-apuce-un loc, că e strâmtoare,
A scos nerăbdător o glajă,
În cinstea soarelui răsare.


Anonim –

Nici o idee nu-mi răsare
La ăst concurs – parcă-i o vrajă.
Mai bine-aș fi plecat la mare
Și stam acum, visând, pe plajă.


Anonim –

De mai aveam horincă-n glajă,
Aș fi avut și inspirare
Ca să descriu, eu stând pe plajă,
Cum, iată, soarele răsare!


Anonim – Cu iubita la mare

Cum stătea întins pe plajă,
La o bere, la o vrajă,
A văzut cum dinspre mare
...Soacră-sa răsare.


Anonim – La mare

Răsare soarele răsare
Și mă prăjesc când el răsare
Dar mult mai mult m-a ars pe plajă
UltraVioleta cu o vrajă!