cîteodată puternic. tragi aer în piept și te umpli de energie ca și cum
ai lăsa un oraș întreg pe întuneric.
cîteodată slăbit. îți miști mîna prin lumina albastră și lumina albastră
trece prin palma ta și se izbește cu zgomot de podea.

cîteodată departe. de parcă ai lua trenul și stațiile dinaintea ta se modifică
încontinuu. și harta se schimbă sub ochii tăi și oriunde ai vrea să ajungi
locul acela nu este acolo.
cîteodată aproape. atît de aproape de cineva și totuși nu te aude nu te vede
și întreaga lume exterioară e doar un vis al celui atît de aproape. tu doar
un figurant în visul lui, poate mai puțin, doar o umbră care traversează
apropierea și aparatul de filmat abia o sesizează.

cîteodată femeie. o femeie care toarnă din ochii ei preaplinul din interior
o femeie cu ochi bulimici, care acum vomează imagine cu imagine tot
pînă creierul rămîne alb și neted ca o ceașcă de caolin.
cîteodată bărbat. un bărbat care așteaptă și așteaptă și așteaptă
pînă zidurile casei sale sunt acoperite de ierburi, de iederă. pînă mîinile sale
cameleonice iau culoarea pămîntului și întins în plin soare pe pămînt
e perfect camuflat.

cîteodată slăbit. ca și cum ai putea zbura atîrnat de puful de păpădie.
ca și cum ai putea păși pe suprafața apei fără să te scufunzi. ca și cum
geamurile ferestrei tale ar fi din cel mai pur granit.
cîteodată puternic. privești cerul de noapte și aranjezi stelele
să formeze un singur cuvînt care spune totul.
sau aproape totul, pentru că uneori nu pot să spun nimic
despre tine.