într-o zi stelele se cuibăriseră în iarba uscată,
într-o zi dimineața a întârziat așa de mult că se făcu seară,
într-o zi pașii săreau între-pasul din trei în trei,
oamenii populau ruinele, purtându-le pe spate cochilii,
peștii aveau frunze și fructe, fluturii armuri, nervii cerului vibrau vâscos,
în ziua aceea basmul era cod de legi - astăzi este invers,
iarba-i uscată până la stele, diminețile-s năclăite-n pașii prelinși,
ruinele cotate la bursă împreună cu ambalajul lor, inimi goale,
peștii tac altfel, armurile vibrează a doliu în cer - eu sunt pământul