pe covorul tău au rămas urmele
rănile făcute de timp
au țesut pânza recunoașterii
ceea ce sunt
ceea ce vezi
nu e altceva decât un gând sumar într-un flamingo prea mare

libertatea nu stă într-un picior
ar trebui să știi
problema sinuciderii e agățată de abajur
doar acest zid rece
de care te sprijini să-ți îndrepți viziunea
a rămas profan și plâns
de femei în noapte suspinând izbirile sorții